Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Uliganul pescar, cunoscut științific sub numele de Pandion haliaetus, este o pasăre răpitoare impresionantă, specializată în pescuit, care face parte din familia Pandionidae. Această specie este singura din genul său, Pandion, și este răspândită pe o arie geografică extinsă, fiind întâlnită pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Uliganul pescar este recunoscut și apreciat pentru abilitățile sale remarcabile de vânător, fiind un maestru în capturarea peștilor din apele dulci sau sărate.

Descrierea fizică a uliganului pescar este una impresionantă. Adultul are o lungime de aproximativ 55-65 cm și o anvergură a aripilor de 145-170 cm. Masculii sunt, în general, mai mici decât femelele. Păsările au un cap alb, cu o mască neagră distinctivă care le trece prin ochi, și un cioc gălbui, puternic și ascuțit, perfect adaptat pentru prinderea și consumarea peștilor. Partea superioară a corpului este de culoare maro închis, în timp ce partea inferioară este albă, oferindu-i un contrast vizual puternic. Aripile sunt lungi și înguste, adaptate pentru zboruri lungi și pentru manevre agile deasupra apei.

Uliganul pescar este o specie solitară în afara sezonului de reproducere. Dieta sa este alcătuită aproape exclusiv din pește, pe care îl capturează printr-o scufundare spectaculoasă în apă, de la înălțimi care pot ajunge până la 30 de metri. Această pasăre are o viziune excepțională, care îi permite să detecteze prada de la distanțe mari. După ce localizează un pește, uliganul se aruncă în picaj, întinzându-și ghearele puternice înainte de a atinge apa, prinzându-și prada cu o precizie uluitoare.

Reproducerea uliganului pescar are loc o dată pe an, iar cuiburile sunt construite în copaci înalți, pe stânci sau chiar pe structuri create de om, precum stâlpi sau platforme special amenajate. Femela depune, de obicei, 2-4 ouă, care sunt incubate atât de mascul, cât și de femelă, timp de aproximativ 5 săptămâni. Puii sunt hrăniți cu pește de către ambii părinți și sunt gata să zboare la aproximativ 8 săptămâni după eclozare.

Uliganul pescar migrează pe distanțe lungi, de la zonele de cuibărit la zonele de iernat, unele populații traversând distanțe impresionante între emisfera nordică și cea sudică. Această pasăre este un indicator al sănătății ecosistemelor acvatice, prezența sa indicând abundența peștilor și calitatea apei.

În ciuda adaptabilității sale remarcabile și a ariei de răspândire extinse, uliganul pescar se confruntă cu amenințări precum pierderea habitatului, poluarea apei și prinderea accidentală în uneltele de pescuit. Protecția habitatelor sale naturale și măsurile de conservare sunt esențiale pentru asigurarea supraviețuirii acestei specii fascinante.