Greutăți și măsuri

Starea de conservare

Descrierea animalului

Viermele de gălbează (Fasciola hepatica) este un parazit plat, aparținând clasei Trematoda din încrengătura Platyhelminthes. Este cunoscut pentru ciclul său de viață complex și pentru capacitatea de a provoca fascioliază la o varietate de gazde, inclusiv la om. Deși inițial a fost identificat ca un parazit al oilor și al altor rumegătoare, s-a dovedit că poate afecta și alte specii, inclusiv pe om.

Adultul Fasciola hepatica are o formă asemănătoare unei frunze, cu o lungime care variază între 2 și 3 cm și o lățime de aproximativ 1 cm. Culoarea sa variază de la maro deschis la maro închis, în funcție de cantitatea de sânge ingerată. Corpul său este acoperit de un tegument neted, care îl protejează de enzimele digestive ale gazdei.

Ciclul de viață al viermelui de gălbează începe odată ce ouăle sale sunt eliminate în mediul extern prin fecalele gazdei. Odată ajunse în apă, ouăle eclozează, eliberând larvele miracidii, care trebuie să găsească și să pătrundă într-un anumit tip de melc (genul Lymnaea) pentru a supraviețui. În interiorul melcului, miracidiul se transformă într-o larvă sporocistă, care ulterior produce alte două tipuri de larve: rediae și cercariae. Cercariile părăsesc melcul gazdă și caută să se atașeze de vegetația acvatică, unde se encistează și formează metacercarii. Când gazda finală, cum ar fi oaia, vaca sau omul, consumă vegetația contaminată cu aceste chisturi, ciclul de viață al parazitului continuă. Metacercariile se excistează în intestinul subțire al gazdei și migrează spre ficat, unde se dezvoltă în adulți maturi.

Infecția cu Fasciola hepatica poate provoca o gamă largă de simptome la gazdele infectate, de la asimptomatice la severe, în funcție de încărcătura parazitară. Inițial, paraziții pot provoca leziuni mecanice și reacții inflamatorii în timp ce migrează prin țesuturile gazdei. Odată ajunși în canalele biliare, pot provoca obstrucții, fibroză și alte probleme hepatice. La om, fascioliaza poate să nu fie diagnosticată timp îndelungat, deoarece simptomele sale sunt nespecifice, cum ar fi febră, oboseală, dureri abdominale și urticarie.

Controlul și prevenirea fascioliazei implică măsuri integrate, cum ar fi tratamentul gazdelor infectate, controlul populațiilor de melci gazdă intermediari și managementul mediului pentru a reduce expunerea la metacercarii infectați. De asemenea, este importantă educarea populației despre riscurile consumului de vegetație acvatică sau de apă contaminată.

În concluzie, Fasciola hepatica este un parazit cu un impact semnificativ asupra sănătății animale și umane, având un ciclu de viață complex și provocând o boală care poate fi dificil de diagnosticat și tratat. Eforturile de control și prevenție sunt esențiale pentru a reduce incidența fascioliazei la nivel global.